Legile Educației și Alice în Țara Minunilor
În această perioadă sunt tot mai multe discuții despre proiectele de legi ale educației. Nu voi face o analiză a textelor de lege, ci mă voi referi doar la proces. Și fac asta pe baza experienței în aplicarea multor strategii și proiecte și pentru că am conceput o metodă practică, foarte eficientă, aplicabilă inclusiv pentru adoptarea unor reforme în societate: ”Cum implementezi cu succes idei noi” .
Am în vedere de asemenea o analiză foarte complexă și foarte utilă privind realizarea reformelor în educație în lume, o sinteză a experiențelor pusă admirabil la un loc de către Andreas Schleicher – Directorul Direcției de Educație și Competențe al OECD. (AICI)
Iată 4 ASPECTE ESENȚIALE care trebuie avute în vedere dacă vrei să reușești să implementezi reforme bune, acceptate de majoritatea celor care urmează să le aplice.
1.VIZIUNEA, PRINCIPIILE și PROCESUL vs. LEGEA
În ”Alice în Țara Minunilor” regele îi spune lui Alice:” Începe cu începutul, apoi continuă să mergi până la final, apoi oprește-te.”
Așadar care este ÎNCEPUTUL? Când vrea să conceapă un curs, un trainer slab începe cu un Power Point. La fel face și un inițiator slab, care vrea să schimbe ceva, începe cu legea. Iar acest lucru este cu atât mai grav când este vorba despre un aspect esențial care vizează întreaga societate – EDUCAȚIA.
Ca într-un labirint, dacă intri pe aleea nepotrivită nu ai cum să ajungi la destinație.
Depinde ce îți propui; să ai o lege, fie chiar și incompletă, făcută rapid că să arăți că poți și că iată, ai făcut ceva sau chiar vrei ca ceea ce scrii în lege să se aplice cu adevărat și să producă rezultate. Degeaba dai o lege că să mergem pe lună sau să facem o autostradă că nu se va întâmpla doar pentru că este o lege.
Schleicher spune: ”Stabilirea direcției. O altă prioritate este comunicarea clară a unei viziuni pe termen lung a ceea ce trebuie realizat pentru elevi.”
Așadar, pe de o parte trebuie să existe o viziune clară, iar pe de altă parte, viziunea trebuie să fie bine comunicată, bine transmisă. Dacă există o viziune dar este comunicată necorespunzător, atunci percepția este că nu ai o viziune.
Dacă vrei ca o reformă să se aplice începi cu VIZIUNEA.
Așadar primul pas nu este legea, primul pas este viziunea, iar legea este finalul soluționării problemei. Când ai aprobat legea ești SIGUR că funcționează și majoritatea celor implicați vor să o aplice. Ideea că elaborezi acte subsecvente ulterior este o iluzie, dovadă fiind prevederi din legea actuală a educației unde sunt prevăzute lucruri importante dar neimplementate niciodată (ex. realizarea unei platfome de e-learning). Elaborează la pachet si actele subsecvente, ca să ai imaginea de ansamblu.
Dacă vrei să realizezi un costum de haine, mai întâi îl croiești. Dacă vrei să realizezi o construcție, mai întâi proiectezi întreaga construcție. Ambele proiecte (viziuni) având la bază discuții cu beneficiarii.
Rectorul Univ. București, dl. Marian Preda spune corect: ”În țările cu administrație publică matură legea este ultima etapă în procesul de rezolvare a unei probleme, a unui sistem social, politic, administrativ.”
Așadar VIZIUNEA trebuie să fie prima etapă. Evident că îți formezi viziunea după inventarierea problemelor și documentarea corespunzătoare. Dar se pare că viziunea lipsește cu desăvârșire. Adică de unde știm ce cale urmăm, cum arată școala după un număr de ani, cum arată, ce știe și cine este un elev care termină ciclul gimnazial, liceal, cum ne asigurăm că problemele pe care le avem se soluționează prin această lege etc.
Ce modele din lume care au rezultate de top au fost avute in vedere? Adică, cum a decurs documentarea prealabilă? Nu trebuie să inventăm apa caldă (p.s. desi cum în capitală nu am apă caldă de 2 săptămâni, cred că apa caldă la noi chiar trebuie inventată la propriu).
EXEMPLU. Conform ultimelor teste PISA, România se prăbuseste, Estonia este în top, Ucraina și Rusia sunt peste noi, iar Moldova crește puternic, având chiar a doua cea mai mare creștere din lume.
Întrebări pentru inițiatori. Ați aflat cum fac tările din top? Ce ați preluat în proiectele de la noi? Care este partea de viziune (2-3 elemente) care, în mod sigur, va conduce la cresterea rezultatelor la testele PISA? Care sunt concret prevederile din lege care (pe bază de studii) conduc la creșterea performanțelor? Nu presupuneri sau păreri.
Legea nu trebuie să fie o succesiune numerotată de păreri, ci detalierea unei viziuni clare, documentate, testate și larg acceptate, care conduce la destinația dorită.
Legea trebuie să includă viziunea limpede și modalitățile clare, etapizate de implementare. Legea este un scenariu de aplicare cert și care rezolvă problemele, este conceptul crescut, testat și care, în mod sigur va funcționa și ne va duce unde dorim. Luați aceată propoziție boldată și vedeți dacă legile educției se încadrează. Legea nu trebuie să fie o încercare, vedem unde crapă și peticim după.
Dar ce este VIZIUNEA? Cred că mulți vorbesc despre viziune dar puțini știu să aștearnă pe hârtie o vizune care să poată fi aplicată cu succes. Viziunea pentru simpozion, conferință sau pentru TV este relativ simplă. Spui niște lucruri și gata. Dacă vrei însă chiar să faci ceva durabil care se aplică, atunci viziunea pentru implementare, pentru aplicarea unei schimbări trebuie să fie mult mai amplă și fără niciun aspect rămas la capitolul ”vedem noi ulterior”.
Apoi stabilește PRINCIPIILE ȘI PROCESUL de APLICARE
După ce ai stabilit viziunea limpede pentru toată lumea, stabilești valorile, principiile care gurvernează aplicarea acelei reforme. Când construiești pe baza unor valori autentice comune atunci realizezi ceva semnificativ. Valorile comune unesc oamenii, influențează comportamentul și atitudinea oamenilor și, mai presus de toate, mențin calea viziunii. Asadar, care sunt principalele 3 valori/principii necesare implementării reformei?
”Prima problemă majoră a proiectelor de lege este procesul în sine de elaborare. ” spune rectorul Universității București. Absolut corect.
Același lucru spune și dl. Schleicher: ”În conversațiile mele cu miniștrii educației din întreaga lume, provocările pe care le invocă cel mai frecvent nu sunt despre proiectarea reformelor, ci despre modul în care reformele pot fi puse în practică cu succes.”
Asadar PROCESUL concret prin care ajungi la o formă finală a legii este esential. Foarte multe idei eșuează ca urmare a implemetării haotice, întâmplătoare. Procesul asigură succesul. Iar stabilirea clară a viziunii și a valorilor face parte din process. Iată mai jos și alte câteva aspecte legate de proces.
Pentru cei interesați, metoda ”Cum implementezi cu succes idei noi” îți arată cum să concepi în mod concret o viziune clară, de ce sunt importante și cum identifici valorile necesare aplicării și înveți un proces de implementare de la A la reZultat.
2.FĂ OAMENII SĂ CONTEZE
Dacă vrei să ai succes în aplicarea unei reforme, în implementarea unei legi de nivelul legii educației, fă oamenii să conteze. Adică ia-i cu tine în povestea creării schimbării pe cei care trebuie să aplice reforma. Dacă nu știi cum, învață.
Ideea că te consulți cu câțiva ”specialiști” și apoi le impui profesorilor prin lege este o utopie. Iată ce spune Schleicher: ”Reforma educației nu se va realiza decât dacă educatorii o pun în aplicare și au controlul ei. Aceștia pot submina ușor reformele în faza de implementare.”
Rectorul Universității Bucuresti spune un lucru extrem de important: “Decidenții politici cred că dacă fac o lege, prin ea le impun celorlalți cum să acționeze.”
”Factorii de politici trebuie să construiască un consens larg cu privire la obiectivele reformei educației și să angajeze părțile interesate, în special profesorii, în formularea și implementarea răspunsurilor politicii. ” Absolut corect ca principiu.
CU CINE TE CONSULȚI
Este foarte important, esential, cu cine te consulți în faza creării legii, a scenariului de implementare. Am observat în spațiul public multe entități și personalități reprezentative care spun că nu au fost consultați. Exemple: Universitatea București prin rectorul Marian Preda și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, prin rectorul Daniel David.
Acestea sunt două dintre cele mai mari și mai bune universități din România. Ce ai crede despre o lege a educației din SUA în care nu au fost consultate Universitățile Harvard și Stanford? Ar fi bizar, dar nici măcar nu ar fi posibil. Dacă nu i-ai consultat, viziunea, legea sigur are mari vicii și nu e nevoie să o citești pentru asta. Și nu-i consulți doar după ce ai redactat scenariul – proiectul de lege -, îi consulți mai ales în faza de construire a reformei. Sunt multe de spus aici, dar cel mai simplu este să spun că asta se numește autosabotaj sau poate chiar mai mult.
În plus, nu au fost consultați în mod real elevii. Am văzut proteste ale elevilor prin care reclamă lipsa unui dialog real pe legile educației. Faptul că îi inviți la dialog cu 2 zile înainte de finalizarea proiectului (AICI), asta nu este consultare ci simulare, așa ca să bifezi și să contabilizezi. Nu ai acționat dechis spre creșterea valorii proiectului. Asta arată că nu vrei de fapt decât părerea grupului pe care l-ai ales, nu vrei să câștigi încrederea majorității profesorilor și elevilor și nu vrei să faci cu adevărat o reformă serioasă, durabilă, predictibilă în creșterea calității educației.
În general văd că marea majoritate a adulților din minister, dar și mulți profesori, cred că doar ei știu ce este bine pentru elevi. Oare de ce avem noi adulții această aroganță complet nesusținută? De la elevi poți afla cele mai valoroase idei, la care nici nu te gândești, poți să înțelegi ceea ce mai toți adulții nu văd, pentru că sunt atât de obișnuiți cu modelul vechi/actual, cu ceea ce fac în prezent și vor să mențină cam aceeași cale, dar puțin fardată. Elevii, vor o altă cale, un drum nou care pe noi ne sperie. Dacă ar fi după mine, grupuri de elevi ar fi nu doar consultați de la început, dar i-aș implica în toate grupurile de lucru în tot procesul. Cum ar fi oare o lege a educației făcută doar de elevi? Dacă ai strâmbat din nas, sigur și tu crezi că știi mai bine.
Schleicher: ”Procesul de dezvoltare a politicii educaționale este mai probabil să dea consens dacă există un cerc de părți interesate implicate de la bun început. Interacțiunile regulate ajută la crearea încrederii și la sensibilizarea preocupărilor celorlalți, creând un climat de compromis…”
Schleicher: ”Ce trebuie pentru o reformă de success. Implementarea cu succes a politicii necesită mobilizarea cunoștințelor și experienței cadrelor didactice și a conducătorilor școlii, a persoanelor care pot face legăturile practice între sala de clasă și schimbările care au loc în lumea exterioară. Aceasta este provocarea fundamentală a implementării politicilor educationale de azi.”
Nu cantitatea, numărul celor cu care te consulți contează cel mai multi, ci cu cine te consulți și mai ales CUM o faci.
Ce înseamnă de fapt ”consultare” și ”dezbatere”. Ideea de ”dezbatere publică” este cumva un termen nefercit interpretat. Ideea că legea este în ”dezbatere publică” este o modalitate prin care ți se spune ție inițiator ”Ascultă-I și pe ceilalți și apleacă-te asupra propunerilor lor cu seriozitate și analiză temeinică.”
Dezbaterea publică cu scop de îmbunătățire a legii nu este un simpozion, ci o lucrare de artă. Din păcate acest concept (”dezbatere publică”) reprezintă adesea doar acțiuni formale care, din start nu au menirea să aducă îmbunătățire. Am văzut contorizate ca acțiuni de ”dezbatere” tot felul de aparitii TV, discutii de tip Q & A. Ori, pentru îmbunătățirea unor proiecte, ai nevoie să îți dorești în mod real îmbunătățirea, nu doar să respingi sau să explici într-un interviu.
Dacă chiar vrei să adaugi valoare proiectului ai nevoie să organizezi chiar tu inițiator întâlniri cu toți cei interesați să aducă îmbunătățiri. Mai întâi creezi un cadru facil ca orice persoană interesată să poată veni cu propuneri concrete, scrise și argumentate, iar apoi există câteva etape pe care le parcurgi pentru a accepta sau nu o propunere. Nu faci asta ca un răspuns la o întrebare, asta nu este consultare.
Schleicher: ”De ce reformele au avut mai mult succes în Germania decât în Statele Unite Statele? În primul rând, Germania și-a alocat timp pentru a angaja o gamă largă de părți interesate în elaborarea, încercarea și implementarea standardelor.”
Am vazut adesea că discutia se poartă doar cu ministrul. Păi el le stie pe toate? Ciudat, indiferent cine ar fi. Și dacă ar fi Einstein, ar fi o problemă dacă doar el răspunde, dacă doar el reprezintă inițiatorul. Nu așa face cine vrea să îmbunătățească.
Schleicher: ”Rezistența la reformă se datorează adesea informațiilor incomplete despre natura schimbărilor de politici propuse,…. Opoziția la schimbare poate semnala, de asemenea, că publicul nu a fost suficient informat sau pregătit pentru reformă; poate indica, de asemenea, o lipsă de acceptare socială a inovațiilor în materie de politici. Acest lucru evidențiază importanța punerii la dispoziție a elementelor de bază pentru a convinge educatorii și societatea în general. Aceasta implică creșterea gradului de conștientizare cu privire la modul în care au fost luate decizii dificile, sporirea dezbaterii naționale și schimbul de dovezi cu privire la impactul diferitelor alternative politice. Acesta este modul de a construi un consens solid.”
Dar dacă vrei să faci asta ai nevoie de mai mult timp.
3.DURATA
O astfel de consultare, un proces bun de realizare a unei legi de o asemenea importanță, durează ceva mai mult, dar rezultatul este mult, mult mai bun. Cum am arătat mai sus: ”Germania și-a alocat timp pentru a angaja o gamă largă de părți interesate în elaborarea, încercarea și implementarea standardelor.” Deci, dacă vrei să faci o reformă durabilă, de calitate, atunci prioritatea o reprezintă să faci ceea ce trebuie și nu timpul. Când ai stabilit că legea să fie gata mâine, ea poate fi gata, dar sigur ceva este șubred.
Legea actuală a educației din Japonia a fost aprobată după ce a fost într-o amplă consultare și testare timp de aproape 8 ani.
Celebrul om de afaceri, Warren Buffett spunea așa: ” Chiar dacă eşti foarte talentat şi depui şi mult efort, pentru unele rezultate este nevoie de mai mult timp: nu o să primeşti un copil după o lună, chiar dacă ai 9 femei însărcinate.” Cu alte cuvinte dacă un copil se naște înainte de 9 luni (ex. la 7 luni) sigur are unele probleme de sănătate. Oricât de buni și de ”experți” ar fi cei care au lucrat la proiectele de legi și oricât ar fi muncit, dacă legea educației se naște prea devreme sigur are multe locuri insuficient dezvoltate sau care nu se vor putea aplica, ori poate chiar vor încurca lucrurile.
Schleicher: ”Toți actorii politici și părțile interesate trebuie să aibă așteptări realiste cu privire la ritmul și natura reformelor.” ”Timpul este totul. O săptămână este un timp îndelungat pentru un lider politic, dar reforma educațională de succes durează deseori ani.”
”De asemenea, este crucial să existe, de la bun început, o înțelegere clară a calendarului reformelor preconizate, implementate și realizate. De asemenea, este nevoie de timp pentru a afla și a înțelege măsurile de reformă, a construi încredere și a dezvolta capacitatea necesară pentru a trece la următoarea etapă de elaborare a politicilor.”
Asadar, pe lângă faptul că poți construi o reformă de calitate, timpul are și rolul de a construi încrederea, care este esențială și trebuie să fie parte din scenariu pentru ca implementarea să aibă succes. Iar din ceea ce văd în spațiul public la noi, pare că nici nu s-a avut în vedere construirea încrederii și implicarea oamenilor (profesori, elevi, societate) în povestea reformei educației.
Schleicher: ”Într-adevăr, cu cât o țară este mai sus în lista PISA, cu atât este mai probabil ca țara să lucreze în mod constructiv cu organizațiile de profesori și să-și trateze profesorii ca parteneri profesioniști de încredere.”
4.TESTAREA
DACĂ NU TESTEZI, NU VEZI. Imaginează-ți că vrei să-ți cumperi un costum nou. Intri în magazin îl vezi, îți place culoarea, croiala, îți convine prețul și este mărimea ta. Cu toate astea nu cumperi direct, ci mai întâi probezi. De câte ori, deși toate informațiile conduceau la ideea că ți s-ar potrivi, după ce ai probat costumul ai văzut că nu ți se potrivește și nu l-ai cumpărat. Doar după ce probezi, după ce testezi produsul îl și achiziționezi pentru că atunci știi sigur că ți se potrivește. Abia atunci ai încredere totată în noua ta achiziției.
Aceste proiecte de legi ale educației pot părea potrivite la multe elemente dacă le citești, dar nu poți anticipa totul dacă nu testezi. Oamenii au nevoie să simtă confortabil cu reforma nouă. Ai nevoie să testezi cele mai multe elemente din proiectele de lege pentru a vedea ceea ce nu vezi altfel. În plus, testarea prealabilă a proiectului (sau a părților esențiale, noi) elimină în mare măsură temerile.
Schleicher: ”Experimentarea politicii și utilizarea proiectelor pilot poate contribui la construirea consensului, la reducerea temerilor și la depășirea rezistenței prin evaluarea reformelor propuse înainte de a fi implementate.”
”Republica Cehă, de exemplu, a început să dezvolte o secțiune standardizată a examenului de licență în 1997, dar secțiunea a fost introdusă abia 14 ani mai târziu, în 2011. În timpul perioadei de schimbare, au fost dezvoltate mai multe modele, au fost implementate versiuni pilot și caracteristicile fundamentale au fost modificate de mai multe ori. ”
Sistemul de frânare la un autoturism se realizează după toți parametrii științei și cu toate acestea sistemul de frânare se testează pe mașină înainte ca aceasta să ajungă la oameni. De ce? Pentru că este prea important.
Așa sunt și legile educației, prea importante ca să nu testezi înainte. Dacă legile educației nu includ testarea (care trebuie să se facă în 2 etape – ambele înainte de implementarea propriu-zisă) atunci este ca și cum ai cumpăra o mașină știind că sistemul de frânare nu a fost testat sau ca și cum ai cumpărat un costum pe care nu l-ai probat.
Mă tem că va fi nevoie ca ”autoturismul” să fie rechemat în ”fabrică”, iar ”costumul” restituit sau dus la retușat.
Și nu am înțeles dacă a existat un ”manager de proiect” pentru această reformă, cineva cu nume și prenume, nu o instituție? Tu ai înțeles? Dacă este important? Dacă nu ai un lider al proiectului este ca și cum ai fi într-un autobuz fără șofer (mai conduce câte un pasager dacă ai noroc să aibă permis), iar cel ce se dă drept conducător în spațiul public o face din afara autobuzului de la o consolă de jocuri. Doar că în jocuri participanții au mai multe vieți; elevii au o singură viață care ar trebui să reprezinte prioritatea oricărui demers educațional, să-i scutiți de schimbări făcute pe picior, fără o viziune clară, fără comunicare și colaborare reală și fără siguranța rezolvării problemelor actuale. Dar tu speri să ajungi la destinație cu bine; speranța moare ultima. Cam așa este de important ”liderul implementării” inexitent în acest demers.
Iată și un scurt fragment VIDEO în același sens din cursul ”Cum implementezi cu succes idei noi”.
REZUMAT de APLICAT
Asadar, cum implementezi soluții durabile? Iată pe scurt, o parte dintr-un proces de implementare care elimină temerile, implică oamenii și asigură succesul:
- Identifici foarte clar toate problemele pe care le ai și te gândești la un început de viziune (unde vrei să ajungi)
- Te documentezi amplu, cu detalii, de la tările cu rezultate superioare
- Construiesti viziunea completă și clară (pentru implementare nu pentru simpozion sau TV) care să răspundă sigur (testat) la toate problemele și să ducă la aplicarea în practică.
- Stabilesti principiile, valorile pe care se bazează legile acum și în viitor.
- Te consulti cu intenție cu toate părțile implicate doar pe viziune și principii și dai forma finală.
- Apoi treci la elaborarea legii (si a celorlalte acte la pachet) care detaliază și respectă întocmai viziunea si principiile.
- Se dezbat proiectele in sensul în care se studiaza, se fac propuneri scrise, care se discuta argumentat in cadru organizat și cu intenția și dorința de imbunătățire.
- Se realizează testarea PILOT pe baza proiectului, a scenariului.
- Se analizează rezultatele testării și se propun eventuale măsuri de corectie.
- Se modifică proiectul de lege cu modificările rezultate din testarea PILOT.
- Abia apoi SE APROBĂ legea și actele subsecvente, concomitent.
- Se are in vedere pe tot parcursul construirii scenariului implicarea reală a oamenilor in process.
Elementele de mai sus ar putea părea de bun-simț pentru unii, dar, dacă nu știi să le aplici, sunt mult mai greu de făcut decât ar părea din citirea lor. Din păcate, multe dintre aspectele de mai sus nu au fost avute în vedere în procesul de elaborare a legilor educației pentru că nu sunt cunoscute sau inițiatorii nu le consideră necesare.
Dacă ceva din această parte de proces descris mai sus nu este realizat (și realizat bine), rezultatul are mari șanse să fie departe de ceea ce îți dorești sau chiar să fie mai rău ca înainte. Am convingerea că doar pe aceste puncte de mai sus un minister ar plăti milioane de euro drept consultanță, dacă așa s-ar ”dispune”.
Pentru cine chiar dorește să învețe CUM să facă concret toate cele de mai sus și pentru a deține un proces complet, explicat și testat, accesează: ”Cum implementezi cu succes idei noi”
p.s. Dacă ai găsit ceva interesant distribuie și vorbește despre asta. Și nu uita că opinia ta contează. Așa că poți completa prin comentarii mai jos cu ceea ce crezi că aduce plus-valoare.
p.s. Ar putea să te intereseze și articolul CUM POATE STATUL SĂ NU MAI FIE UN ”PROST ADMINISTRATOR”
Har!
Dan Irimia / 19 august 2022