Pilula de weekend pentru lideri si manageri # 3
Personal cred ca a venit acel moment in care liderii si managerii nu mai pot sa-si permita acest lux cu oamenii pe care ii conduc fara ca aceasta sa nu aiba consecinte.
Este vorba despre intrebarea pe care Simon Sinek si-o punea in anul 2014 in cartea “Liderii mananca ultimii”:
“În zilele noastre, prea mulți lideri de organizații par a irosi buna credință de care dau dovadă oamenii.
Mă întreb cât mai durează până când nu ne vom mai permite acest lucru.”
Deja au inceput sa se simta unele consecinte, oamenii au inceput sa pleace cand constata ca au fost mintiti, cand liderii cred ca pot s-o intoarca mereu “ca la Ploiesti” dand dovada lipsei de caracter. Iar unii lideri, intentionat sau inconstient, pun aceste plecari pe seama altor cauze externe. Cred ca, de regula, atunci cand oamenii vin intr-o organizatie vin pentru ceea ce se vede din afara organizatiei si cand pleaca o fac din cauza unor oameni din interior, punct.
De cealalta parte, oamenii nu trebuie sa mai permita ca liderii si managerii sa-si bata joc de buna lor credinta, cu orice pret. Costul il vor deconta acei lideri si manageri in scurta vreme.
Iata 2 studii de caz izvorate din realitatea zilelor noastre.
Cazul 1. O doamna, sefa de departament intr-o companie multinationala care activeaza in Romania are un salariu care nu a mai fost marit de ani buni. Intre timp aceasta recruteaza si angajeaza oameni in subordinea ei care primesc salarii mai mari decat ea. Cand a intrebat i s-a spuns ca acum nivelul salariilor a crescut si ca atunci cand ea s-a incadrat era un alt nivel. In plus nu sunt bani pentru marirea salariilor. Tare, nu-i asa?
Si ca inconstienta manageriala sa fie completa, pentru a stimula performata, aceasta doamna a avut un sistem de bonusare aprobat si pentru care trebuia sa indeplineasca mai multe targete. A reusit acest lucru depunand eforturi mari, lucrand peste program, pentru ca vroia sa obtina acel bonus tentant. Indeplinind targetele a cerut ceea ce i s-a promis in scris. Stupoare, nu a primit ceea ce trebuia sa primeasca, a primit chiar mai putin decat primise in anul anterior cand nu-si indeplinise targetul. Motivul :” Nu mai avem bani pentru a plati bonusul la nivelul promis in scris”.
In aceste conditii doamna in cauza a decis sa plece din companie, a gasit foarte repede un alt loc pe o functie superioara si cu salariul mai mult decat dublu. In aceste conditii compania i-a propus o majorare a salariului de 5% (a, deci se poate, pai cu onestitatea cum stam?) care oricum o situa sub nivelul multora dintre subordonatii ei. Si evident…a pleacat.
Ceva asemanari cu ceea ce mai stiti si voi? Probabil multe. Ar fi multe de spus despre acesti manageri si lideri, printre care faptul ca mai nimeni in acea organizatie nu va mai crede vreodata intr-un sistem de bonusare.
Cazul 2. Cineva a plecat dintr-o organizatie, printre altele, pentru ca nu ii se achitasera unele bonusuri in conditii asemanatoare cu cele de mai sus. Pentru ca nicio varianta amiabila nu a fost posibila, persoana in cauza si-a cerut drepturile in instanta.
Mentionez ca, de buna credinta fiind, atunci cand bonusurile aprobate in scris nu se achitau persoana in cauza a cerut explicatii verbale si scrise acordand incredere conducerii care promitea ca se va rezolva, contand pe cuvantul si onoarea gulerelor albe. Si continua sa lucreze intelegand toate momentele mai grele pentru respectiva organizatie. Pentru ca in final, dupa cativa ani, s-a lamurit ca nu va mai primi nici macar o parte din promisiunile scrise, a actionat organizatia in judecata. Ce credeti ca a fost capabila organizatia sa scrie instantei?
Iata…
Cat caracter! Ce atitudine! Am inteles astfel si ca toata tergiversarea era de natura a putea spune “S-au prescris drepturile solicitate”, asadar nu ca nu i se cuveneau. In traducere libera te-am mintit, dute-n…
De luat aminte:
1. Dragi angajati oriunde ati lucra – cereti-va drepturile in scris si imediat, nu acceptati nicio promisiune verbala daca cel putin odata o astfel de promisiune verbala a fost incalcata, amanata. Pentru ca altfel puteti fi “pasivi”, nu-i asa.
2. Lipsa de caracter a unui lider/manager nu are termen de prescriptie. Exista in final o justitie, fie chiar si divina, mult mai puternica decat cea pamanteana si careia nu-i poate rezista nici influenta si nici aroganta unor gulere albe duhnind a lipsa de caracter si de integritate.
p.s. Dacă ți-a plăcut sau nu și dacă vrei să aduci plus-valoare, adaugă un comentariu și distribuie prietenilor tăi.
Har!
Dan Irimia