SĂ NU AIBĂ TIMP SĂ ROADĂ PUNGA

O să vă spun o parabolă prin intermediul căreia veți descoperi o perspectivă din care să priviți ce se întâmplă în țara noastră.

Într-un tramvai călătorea un ”individ misterios” care ținea într-o mână o pungă de hârtie. Nimic nefiresc până aici. Ceva era totuși ciudat, bărbatul misterios agita permanent punga cu mișcări ritmice și bine controlate. Inițial ducea mâna spre în jos tremurând concomitent punga și imediat o ridica pe diagonală în partea opusă prin aceeași mișcare de agitare a pungii de hârtie ca atunci când ai o sită și vrei să cerni conținutul. Iar această mișcare era efectuată permanent cu pauze foarte scurte după câteva succesiuni sus-jos combinate cu tremurarea mâinii.

Doi tineri aflați în partea opusă a vagonului de tramvai l-au observat pe individul misterios și după ce l-au privit o vreme au început să-și dea cu părerea despre ciudatele lui mișcări cu punga de hârtie. Unul dintre tineri era de părere că individul este complet dus cu capul pentru că nu există o explicație logică pentru a agita permanent o pungă de hârtie în sus și în jos. Celălalt era de o cu totul altă părere spunându-i prietenului că tipul este foarte inteligent și pare să facă acele gesturi cu un scop foarte clar, studiat și controlat.
Și pentru că nu au ajuns la un consens cu privire la motivele pentru care individul agita încontinuu punga de hârtie, cei doi tineri au decis să meargă și să-l întrebe direct. Zis și făcut! S-au deplasat în colțul tramvaiului unde individul misterios agita punga și îi explicară controversa în privința a ceea ce face el, respectiv că unul dintre ei crede că este nebun și agită punga fără un scop anume, iar celălalt care crede că agită punga cu un scop foarte clar. Ca urmare tinerii l-au întrebat: ”Care este motivul pentru care agitați în permanență punga de hârtie?”
Individul misterios i-a privit puțin și apoi, foarte liniștit le-a spus: ”În pungă am doi șoricei și atunci când agit punga și o deplasez în jos îi organizez, iar când agit punga și o deplasez pe diagonală spre în sus, îi reorganizez.” Bine, bine, spun tinerii, dar de ce faceți asta? Iar individul spuse: ”Ca să nu aibă timp să roadă punga.” 

Morala acestei parabole este aceea că atunci când vrei ca cineva să nu aibă timp să gândească, când vrei să nu-i treacă prin cap să iasă din tipare, să spargă gratiile situației prezente în care trăiește, să nu îndrăznească să creadă că poate fi un vultur ci că este doar o găină și mai ales când vrei ca oamenii să fie dezbinați și într-o permanentă stare de conflict unii cu alții pentru a pierde din vedere aspectele esențiale care se întâmplă în paralel, atunci îi ții ocupați imaginând, provocând și întreținând conflicte sterile, inutile și din care oamenii și țara nu au nimic de câștigat.

Să transpunem acum parabola pe situația din România.

Să ne imaginăm că cei doi șoricei sunt cele două tabere existente acum în societatea noastră și care se află într-o adversitate permanentă, într-o lipsă de comunicare reală (nimeni nu ascultă cu adevărat pe nimeni din tabăra adversă), sunt foarte agresivi (cel puțin verbal) unii cu alții și se acuză reciproc de diverse ”lovituri”. Această stare de lucruri dintre părțile beligerante este rezultatul faptului că cele două tabere (cei doi șoricei) se lovesc încontinuu unul de altul (în acea deplasare de sus în jos și de jos în sus) și, în mod justificat, se acuză reciproc de loviturile primite de la celălalt.

După ce, în timpul agitării pungii în jos, o tabără (un șoricel) lovește sau agresează tabăra adversă (celălalt șoricel) acesta va încearcă inutil să explice că el nu a vrut să-l lovească și că de fapt s-a întâmplat ceva ciudat, inexplicabil, pentru că imediat vine ”replica” prin care în timpul mișcării inverse partea lovită inițial cade peste ”agresorul său” lovindu-l la rândui. Așa încât am ajuns ca în războaiele stupide când nu mai știe nimeni care a fost exact motivul declanșării agresiunii, dar ei continuă să se lovească tot mai rău unul pe altul fără a fi capabili să se oprească. Intră într-o logică în care în timpul mișcării (controlată de fapt de alții) tot ceea ce își propun este să-l lovească cât mai tare pe așa-zisul ”inamic”.

Apoi fiecare se laudă cu jalnica victorie dată de intensitatea ”loviturii” aplicată adversarului, dar care nu aduce de fapt nimic, cu excepția escaladării urii, a învrăjbirii, a lipsei de toleranță și empatie (chiar și între prieteni și membri ai aceleiași familii), precum și la dispariția rațiunii, culminând probabil cu sfâșierea noastră ca neam, ca popor. Căci prinși fiind în caruselul loviturilor reciproce nu avem timp să roadem punga, pentru a vedea cine este de fapt personajul misterios care agită ”punga” (prin pungă înțelegând țara noastră, România).

Soluția de ieșire din învrăjbirea națională generalizată și irațională.

Sigur, atunci când cineva se lovește de tine și simți o durere ai tendința să reacționezi, însă cum ar fi să învățăm să folosim ”frâna de urgență”, respectiv capacitatea de a ne controla impulsul și să gândim mai mult și mai bine înainte de a (re)acționa. Iar acest lucru este posibil printr-o metodă pe cât de simplă pe atât de eficientă – ÎMBRĂȚIȘAREA. Pare simplu de făcut, dar nu este tocmai așa pentru că nu prea obișnuim să practicăm terapia cu îmbrățișări.

                                                        Studiile spun că îmbrățișarea face lumea mai bună.

Avantajele îmbrățișării pentru oprirea învrăjbirii iraționale:

1. În timp ce sunt îmbrățișate, cele două părți vor simți că ”punga” (țara) este agitată de altcineva, de personajul misterios, un personaj colectiv cu multe întruchipări concrete și cu tentacule lungi.

2. Apoi cele două tabere nu vor mai simți ”lovitura” ca atunci când o tabără o lovește pe cealaltă pentru că, îmbrățișați fiind, fiecare parte va fi ajutată de cealaltă prin atenuarea durerii.

3. Îmbrățișarea va conduce la ”roaderea pungii”. Sub tirul agitării pungii, cele două părți unite în îmbrățișare vor reuși scoaterea capului din pungă și se vor ilumina, vor avea revelația agitării din exterior. Adică cele două părți, lucrând împreună cu adevărat pentru țară vor putea înțelege că au fost împinse într-un joc murdar de tip ”balena albastră” în care premiul este sinuciderea. De fapt, continuând jocul ambii șoricei (părți din popor) mor în final, momeala fiind întreținerea sevrajului reprezentat de obținerea ”victoriei” împotriva celeilalte părți. De fapt tot ceea ce poate câștiga una dintre părți este dreptul de a muri ultimul.

4. Îmbrățișați, adică împreună, cei doi șoricei (părți din popor) pot anihila personajul misterios care are interesul să ne organizeze și să ne reorganizeze în interesul cine știe cui.

5. Îmbrățișarea ne dă impulsul pentru a lucra împreună întru scopuri mărețe, pentru că îmbrățișați putem construi, putem evolua. Când ne lovim încontinuu nu se construiește nimic, dimpotrivă se dărâmă legături, se distruge viitorul, se pierde identitatea, iar asta nu folosește nici uneia dintre părți, ci poate doar personajului misterios.

”Îmbrățișarea construiește încredere între doi oameni, sădește sinceritatea și crește senzația de siguranță, de ocrotire. Studiile arată că cei care se îmbrățișează des prezintă relații deschise și oneste.”

Probabil că asta este și cauza măcelului generalizat, lipsa de încredere și de empatie provocată de faptul că cei doi ”șoricei” nu s-au îmbrățișat niciodată și asta rămâne cea mai mare provocare – vom învăța să ne îmbrățișăm sau vom obține ”victoria” – dreptul de a muri ultimii?
Așadar putem alege să rămânem niște ”șoricei” ce pot fi agitați cu ușurință de personaje obscure și să ne bucurăm că ”i-am zis-o” și că ”i-am dat-o” și că ”ce tare sunt” față de celălalt șoricel în timp ce punga se transformă ușor dar sigur într-un cavou spiritual din care nu va ieși nimeni viu (căci în punga închisă la gură aerul devine tot mai rarefiat). Câștigătorii vor fi doar holograme ale unor foste ființe umane. Sau putem alege să ne ridicăm la nivelul neamului nostru și să devenim ”lei” care gândesc și acționează împreună pentru eliberarea pungii, pentru a construi și nu pentru a dărâma așa cum vrea personajul misterios. REFLECTAȚI!

Mai multe beneficii ale îmbrățișării găsiți AICI: PUTEREA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI 

Încă ceva. Pentru a refleca eficient (la acest subiect dar și la oricare altul) vă recomand să aflați o metodă eficientă de reflecție descoperită de un luptător în trupele SEAL. Accesați articolul AICI: ”REFLECȚIE sau rătăcire în experiență”

p.s. Dacă ți-a plăcut și dacă vrei să aduci plus-valoare, adaugă un comentariu și apoi distribuie prietenilor tăi.

Har!

Dan Irimia / 17 iunie 2019