PESTE/SUB vs. CU

De mii de ani ne-am construit o lume și o cultură care nu doar că-i învață pe oameni să tolereze suzeranii, dar chiar să-i dorească și să-i caute.

Suntem forțați să începem sub și nu cu                                     

Construim societatea în jurul conceptului de autoritate – președintele nu este președinte ci este ”șeful statului”, cei care administrează Guvernul, primăriile etc nu sunt administratori ci sunt autorități, polițiștii nu sunt apărătorii cetățeanului ci sunt oamenii legii, conducătorii organizațiilor sunt șefi, cei care dețin afaceri mari sunt puternici oameni de afaceri.

Școala formează elevi docili care trebuie să stea în banca lor și să se supună, să fie cuminți și să facă doar ce spun profesorii care reprezintă autoritatea de care elevul nu are dreptul să se îndoiască. Și astfel elevii vor deveni adulți complet pregătiți pentru a servi, a fi umili și pentru a fi sub. Ei nici nu știu că ar putea fi cu.

Se cultivă cu frenezie puterea de toate felurile, autoritatea cuiva față de altcineva. Dacă nu știi să faci ceva nu ești învățat cum să găsești singur răspunsuri, rezolvări ci mai degrabă la cine să mergi (o autoritate, un expert) să te ”ajute”. Multe personaje ale autorității ne spun ce să facem, ce avem și ce nu avem voie să facem și care ne educă în spiritul nociv al conformismului. Trebuie să te simți umil acolo în fața ușii sau ghișeului reprezentantului autorității.

Sub orice formă ni se induce ideea că fără prezența autărităților de tot felul și cât mai adânc prezente în viața noastră suntem pierduți. Ne ducem la centre care să ne caute un job în loc să fim învățați să ne completăm un CV, să vorbim în public ori chiar să pornim noi înșine o afacere. Rămânem într-un loc de muncă sub autoritatea suzeranului pentru că așa este sigur și pentru că așa am fost învățați că este bine.

Suntem gata să acceptăm aproape orice pentru că așa spune ”Măria Sa”. Suntem angajați – adică sub – și nu parteneri – adică cu. Companiile nu-și tratează angajatul ca pe un partener. Bucata de hârtie botezată ”fișă de post” precum și regulamentele interne din organizații sunt doar forme de supunere față de suzeranii de tot felul pe care dacă le citești cu atenție vei vedea că ai obligația să cam faci orice ți se cere și că ”vei plăti” dacă nu le îndeplinești.

Simon Sinek spune: ”Există o diferență între companiile care au regulamente interne și companiile care au un scop și o cauză. Oamenii din companiile cu regulamente luptă împotriva lor înșiși. Cei care au un scop luptă împreună.”

Slogane de tipul ”suntem o echipă” găsim în toate organizațiile, în toate companiile, tolerând în același timp discrepanțele de tip Elveția -Somalia între veniturile directorilor și angajaților.

La sfârșit de an ori cu diferite prilejuri, majoritatea marilor companii acordă cadouri partenerilor nu și angajaților. Agendele cadou sunt pentru cu nu pentru sub. Organizațiile au grijă de partenerii care reprezintă clienți importanți și de cei care îi ajută (pe bani, de multe ori pe prea mulți bani) în diferite acțiuni. Partenerii sunt companiile sau colaboratorii externi – adică acei cu, iar angajații sunt anonimii sub – vasalii datori cu supunere, fidelitate și omagiu față de suzeran.

Palida consolare

Pentru a oferi o palidă consolare au fost inventate gale interne în care sunt premiați unii dintre angajați și sunt promovați pe suporturi online strict interne, ceea ce nu este rău dar este prea puțin. Premiile sunt adesea doar simbolice diplome fără a fi însoțite de recompense financiare. Aceste premii acordate și cunoscute doar în bucătăria internă sunt câteva ”oase” aruncate supușilor pentru a arăta așa-zisa față umană a suzeranului.

Dar la câte organizații vedem promovarea ca parteneri pentru angajatul lunii, vânzătorul anului ori a unui angajat care a avut realizări deosebite? Atunci când organizația primește un premiu ori este apreciată pentru anumite realizări, numele celor care au cu adevărat meritul realizărilor dispare sub anonimatul lui noi întruchipat la premiere doar de suzeran – singurul care poate primi omagiile, nu-i așa. Cum ar fi oare ca la astfel de premieri alături de suzeran să fie și angajatul/vânzătorul anului?

Prea mulți sub și peste și prea puțini cu

În lumea de azi fie îți exerciți puterea asupra cuiva, fie ești sub controlul cuiva, fie ești și una și alta, dar nu ești cu.

Trăind mult timp sub, fiind nevoit să-ți strivești deseori ideile și autonomia sub presiunea boss-ului, ajungi să-ți dorești să fii și tu un mic suzeran, să se facă ca tine, să fii peste. De aceea mulți dintre semenii noștri își doresc să conducă, să fie peste, pentru că așa vin și privilegiile și banii și adulațiile, pentru că societatea ne educă să fim sub, iar viața ne arată că este profitabil să fii peste. Dacă nu ești peste ești sub. Prea puțini sunt cu.

Și dacă acum sute de ani exista un singur suzeran, lumea de azi a inventat diferite straturi de suzerani mai mici care duc la îndeplinire dispozițiile suzeranului suprem. Adesea aceștia sunt așa-ziși profesioniști orientați care se pricep în mintea lor la tot, dar dacă privești în profunzime observi că adesea nu există plus-valoare adusă de aceștia ci mai mult control și o manifestare a ego-ului de a fi ascultat pentru că ești peste, nu-i așa.

Ei, acești mici suzerani de curte, vor ca angajații să fie un soi de supuși moderni și mereu la dispoziția lui (a suzeranului), iar pentru a înțelege asta îți spun până și care este citatul potrivit să-l pui la semnătură, ori cum nu este bine să-ți lauzi oamenii din echipă dacă deja a făcut-o el – suzeranul.

Dacă ai avea propria afacere într-un domeniu, dacă ai face tu pentru tine ceea ce faci într-o organizație ar fi periculos pentru acei peste. Ai fi un concurent ori ai putea deveni un partener, adică cu. Tu trebuie să fii însă un umil sub care se mulțumește cu onoarea de a sluji suzeranii și cu milostenia acestora.

Dansează cu

Atunci când dansezi, când comunici și te implici cu un partener este un drum în ambele sensuri, iar asta aduce cu adevărat progres. Când ești într-o relație cu cineva nu poți fi peste și cu în același timp, nu merge.

Între două persoane care se iubesc, între doi parteneri care se respectă nu poate exista decât cu. Atunci când unul dintre parteneri începe să devină suzeran, apare ruptura, iar manifestarea frecventă a lui peste duce la eșecul relației. O relație profundă și eficientă există doar între parteneri, doar cu și nu peste/sub.

Pledez pentru o ierarhie a valorilor care, paradoxal pentru unii, duce la creșterea responsabilizării, a creativității și implicării indivizilor. Existența multor suzerani menține status quo-ul și crește nivelul de supunere, existența mai multor oameni valoroși, cu atitudine și spirit liber dezvoltă organizația și crește inovația.

Familia și școala cu

Nu este de mirare că oamenii care au fost obișnuiți mult timp să nu poată face mai nimic important fără a avea permisiunea suzeranului, să-și piardă în timp capacitatea de a decide singuri, dacă nu cumva aceasta a fost extirpată încă din familie și din școală. Cum suntem educați încă de mici este hotărâtor pentru viitorii adulți. Educația care nu stimulează autonomia și scopul transformă tinerii în adulți fără inițiative, idei personale ori curajul încercării, fie și cu prețul greșelii și devin doar instrumente supuse în mâna atotputenicului suzeran (oricare ar fi acela).

Pentru asta este bine să ne educăm copiii în spiritul cu și nu în formula simplă dar nocivă a lui sub. Când educăm tinerii sub stindardul individualismului și competiției cu ceilalți formăm adulți cu spirit peste (cei de nota 10, cei cu performanțe academice ridicate) iar cei mai ”slabi” (ca note și performanțe academice) devin invariabil sub. Chiar și atunci când copilul trebuie să facă un anumit lucru este complet neproductiv să folosim autoritatea lui ”pentru că așa spun eu”, ”eu sunt mama/tata și știu mai bine”, ”eu sunt profesor și știu cum trebuie”.

Sigur că pentru a ne educa copiii în spiritul cu este riscant să creștem copii cu personalitate și care poate uneori, nu ne vor asculta (chiar așa, de ce vrem oare să ne asculte mereu?), dar este mult mai sănătos pentru viitorul acestora și al țării, dar presupune mai mult timp și răbdare pentru părinți și profesori.

Evident că suzeranii din organizații și din conducerea statului preferă vasalii pentru că sunt mai ușor de condus după ideile de la centru, sunt supuși și nici nu-ți amenință postul, dar pentru viitorul organizației și statului este un dezastru.

În cartea ”FII MAGICIANUL VIEȚII TALE!” am scris că: ”Organizațiile și statul ne vor găini pentru că este mai profitabil să fii umil, să stai în banca ta, să nu îți ceri drepturi și salarii mai mari și, în general, să fii lipsit de curajul de a îndrăzni să zbori către noi aspirații care deranjează oraganizația sau statul.” În această carte sunt 23 de povești cu semnificații și perspective care îi pot ajuta pe copii, părinți și profesori să înțeleagă că este în interesul tuturor, al copiilor noștri în mod special, ca ei (tinerii) să fie crescuți și educați în spiritul cu pentru că astfel ei devin oameni buni, solidari, responsabili, empatici, generoși, creativi, capabili să gândească și să se dezvolte permanent.

Noi, oamenii, de la cel mai mic la cel mai mare înfăptuim lucrarea Domnului dacă suntem cu toții cu și doar sub El.

Există urme de speranță

Pe plan mondial au apărut de ani buni companii în care nu mai există suzerani ori există ierarhii fragile ca o foaie de hârtie. În companii precum W.L.Gore,  Whole Foods Market și Semco nu există structuri organizatorice, nu sunt șefi, directori, vicepreședinți ci doar mentori și lideri reali (nu prin funcții ci prin statut) aleși de către colegi după anumite competențe. Nimeni nu are șefi, iar sarcinile, deciziile și responsabilitatea revine echipelor în ansamblul lor și nimeni nu poate obliga pe nimeni să facă ceva.

”Autoritatea nu poate impune devotament, doar ordine.”

Bill Gore –  proprietarul W.L. Gore.

Google menține foarte puține funcții de manageri formali cu decizii limitate. Marissa Mayer  (angajatul nr. 20 de la Google și coordonatoarea departamentului motoare de căutare) spune ”Nu face ceva doar pentru că ți s-a spus – aceasta este atmosfera caracteristică de la Google. ”Contestă autoritatea” nu este un slogan anarhist, ci un imperativ de inovație.”

Vestea bună este că fiecare dintre noi își poate schimba perspectiva atunci când este pregătit și își dorește să iasă de sub.

Îți doresc să-ți găsești spiritul și comportamenul cu!

p.s. În scrierea acestui articol am fost inspirat de o idee a lui Seth Godin. Dacă ți-a plăcut și vrei să aduci plus-valoare, adaugă un comentariu și apoi distribuie prietenilor tăi.

Har!

Dan Irimia / 20 aprilie 2017